ioana-popescu

8 noiembrie 2009

Hair-stilist pentru o noapte…

Filed under: Mass-Media —Tagged — ioana-popescu @ 16:09
Azi noapte se facea ca eram un stilist ! Doamne, ma simteam foarte ciudat, se facea ca ma uitam non stop la baieti – ceea ce imi adicea aminte de vremurile c]nd inca nu eram impreuna cu Alessandro. Aveam un tricou verde, o esarfa portocalie cu patretele si niste pantaloni cu turul p]na in jos, spre genunchi. Pe cap imi crescusera doua creste, asimerice, una verde, alta rosie, iar parul scurt era taiat neregulat si uns din belsug cu gel lipicios. M-am scuturat o data, de doua ori, doar m-oi destepta! As’, pe dracu! Au inceput sa imi pice din buzunare diferite paiete si suvite de par, deh, am inteles atunci ca eram asadar un hair-stilist celebru! Nu stiam ce sa fac, asa ca am deschis prima usa din visul meu, si am dat peste cabina de machiaj unde chicoteau, fara motiv, doua c]tea doua, vreo 20 de manechine . Cineva mi-a spus ca trebuie sa incep munca, asa ca am inceput sa le tesal parul imbacsit al unora, extensiile lipite cu super glue ale altora, si zau mi-a trecut orice chef de orice… Cineva, cred ca patronul clubului, venea ritmic si imi punea m]na pe fund, iar eu, daca la inceput am fost flatat, pardon, flatata, am inceput sa ma simt oarecum aiurea. Nu mai zic ca manechinele nu stateau o clipa locului, facea cu ochiul diversilor domni care intrau prin sala, m]ncau hamburgeri pe ascuns, sau trageau dusti marisoare de whisky, pe sub masa. Starea de nervozitate s-a accentuat c]nd s-a anuntat ca vin Moni Columbeanu si Iri. Fetele au inceput sa o b]rfeasca pe Moni si sa faca pariuri legate de: careia ii pupa mai rapid subtioara Iri in seara asta… Intr-un cuv]nt, sau ma rog, in c]teva cuvinte, mi se facuse deja rau si aveam chef sa ma transform inapoi in Ioana cea cu ochelari, care se duce la redactie pe motor ca sa scrie niste stiri pentru ZAU.

 … C]nd una dintre manechine mi-a aruncat paharul de whisky in fata pentru ca cica, as fi tras-o de par c]nd i-am aplicat o peruca creata pe scaf]rlia pe care mai se zg]iau obosite trei fire, am aruncat si eu in sus placa de indreptat paru’; peria, si am tr]ntit usa in spatele meu cu obida! Am apucat insa sa mai aud vocea graseiata a sponsorului evenimentului, un tip de vreo 50 de ani, cu burta si chelie: “Pisoi, deci vin la tine diseara, da…?”

 C]nd sa incep sa tip de nervi, m-am trezit si mi-am dat seama ca am adormit cu televizorul deschis si ca niste modele tocmai traversau agale podiumul unui post de Fashion…. M-am holbat in oglinda mare din fata patului meu: Da, aveam parul meu lung, negru, tatuajele mele si slava domnului, aveam organe femeiesti. “Doamne – mi-am zis – ce bucurie ca nu m-a facut Dumnezeu hair-stilist sau manechina!”

Lasă un răspuns

(insereaza codul din stanga)

© 2018 ioana-popescu   Powered by WordPress MU.
Hosted by www.weblog.ro

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X